Acum ceva vreme am urmărit un reportaj despre această mânăstire la tv, am fost încântat şi doresc să vin cu ceva mai multe informaţii.
Această mânăstire a fost fondată în anii 1205-1206 de regele Andrei al II-lea al Ungariei pentru mântuirea sufletului său. Iniţial primele clădiri ale mănăstirii au fost ridicate din lemn, câţiva ani mai târziu în apropierea lor a fost construită o capelă de piatră. În jurul anului 1230 a început construcţia mânăstirii în piatră.
Luptele aprige cu otomanii din anii 1421-1432 şi decăderea ordinului au făcut ca biserica şi mănăstirea ei să ajungă o ruină. Lucru ce a determinat şi închiderea acesteia.
Edificarea mănăstirii s-a realizat în două faze principale de execuţie, intercalate cronologic de marea invazie tătară din anul 1241. În prima fază de construcţie, care etalează trăsături stilistice tributare romanicului târziu, s-a trasat planul general al mănăstirii, zidurile care delimitau curtea sa interioară fiind ridicate până la o înălţime de ca 3-4m deasupra nivelului contemporan de călcare. În anul 1260, după cezura provocată de invazia mongolă din primăvara anului 1241, lucrările de construcţie vor fi reluate sub conducerea unui nou arhitect, format în ambianţa goticului matur, şi cu aportul unui atelier de pietrari cu o structură eclectică.
Pe la 1300 biserica şi aripa estică a mănăstirii Cârţa erau deja terminate, lucrările de finisare şi de construcţie a aripei sudice a abaţiei continuând încă aproximativ două decenii.
Spre sfârşitul secolului al XIII-lea, în imediata sa apropiere, pe malul drept al Oltului, mănăstirea cisterciană a fondat aşezarea Carta, cunoscută şi sub vechea denumire de Carta Săsească, iar pe Valea Hartibaciului a întemeiat localitatea Apos. Ambele aşezări au fost populate cu saşi.
Cu toate acestea, faţada de vest mai rezistă încă, iar deasupra portalului gotic se observă o rozetă Citeste mai mult
Cetatea Sighisoara este centrul istoric al municipiului Sighisoara din judetul Maramures.
Cetatea a fost construita in secolul XII de colonistii sasi sub o denumire latina si sa pastrat pana astazi.
Cetatea este amplasata pe malul sudic al raului Tarnava Mare pe o coasta de deal lunga de 850 metri pe doua terase: terasa de jos, sub numele de "Dealul Cetatii", iar terasa de sus "Dealul Scolii".
Sistemul defensiv construit si aparat de bresle era compus dintr-un zid lung de 930 m, 14 turnuri de aparare si 5 bastioane de artilerie. Din el se mai pastreaza pana azi 9 turnuri, 2 bastioane si o parte din zidul de incinta.
Turnul Fierarilor
Turnul Fierarilor este un turn de flancare si a fost construit in 1631 pe locul fostului Turn al Barbierilor. Fatada este dotata cu ferestre si goluri pentru tragere, ce ii confera un aspect deosebit. In trecut proteja Biserica Manastirii in cazuri de asediu.
Din pacate, in secolul al XIX-lea au fost darmate mai multe constructii, cum ar fi: Turnul Lacatusilor in 1894 si Manastirea Franciscanilor pentru a se construi Biserica catolica; Turnul Dogarilor in 1886, despre care se spune ca era printre cele mai vechi din cetate, camerele sale fiind folosite ca locuinte. Despre Turnul Tesatorilor se stie ca a adapostit multa vreme inchisoarea militara a orasului, apoi a fost demolat in anul 1858 iar cu piatra rezultata s-au pavat pentru prima data strazile cetatii.
Turnul Franghierilor
Turnul Frangherilor se afla in coltul de nord-vest al platoului de sus. Acest turn este unul din cele mai vechi edificii ale Sighisoarei, fiind si singurul turn locuit din cele pastrate pana azi. In 1935, cu ocazia unor sapaturi arheologice, in subsolul sau au fost descoperite urmele unor creneluri, aceasta ducand la concluzia ca a fost construit peste un zid mai vechi al cetatii. Mult timp in acest turn a locuit paznicul cimitirului. Este unul din putinele turnuri neatinse de incendiul din 1676. Din punct de vedere strategic, a facut parte Citeste mai mult
Localizare
La ieşirea din Oraşul Buzău spre Vernesti pe DN 10 Buzău-Braşov se parcurge o distanţă de aproximativ 55 km până în oraşul Patarlagele, apoi se face în dreapta spre Colţi. Din satul Colţi mai sunt încă 4 km pe DC 71 şi se ajunge în satul Aluniş.
Numele satului Aluniş vine de la sutele de aluni din zonă. Legenda spune că cucoana Rascani avea o moşie foarte întinsă şi foarte mulţi slujitori dar ea nu se comporta cum trebuie cu aceştia. Slujitorii supăraţi au fugit într-o noapte cu nevestele şi copiii lor în munţi aşezându-se într-o pădure cu aluni. Aici şi-au construit căsuţe din lemn iar satul s-a numit Aluniş.
În apropierea Bisericii Aluniş se află încă trei chilii, săpate în stâncă în care s-au rugat creştinii dovadă fiind crucile şi icoanele sculptate în piatră.
Biserica din Aluniş, un lăcaş de cult care face parte din circuitul monumentelor rupestre din zonă. Biserica a funcţionat ca schit mănăstiresc până la 1871, iar după acest an a devenit biserica satului. Primul document în legătură cu acest sfânt lăcaş datează din 1274. Este unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din România. Legenda atribuie ctitoria unor ciobani care, auzind un glas divin, au săpat în piatră până au găsit o veche icoană a Maicii Domnului. Aici s-a săpat apoi o biserică, în piatră, care a fost multă vreme schit. Numele ciobanilor, Vlad şi Simion, sunt gravate în piatră, în altar.
Cetatea Argamum sau Orgame dupa numele sau grecesc este situata in comuna Jurilocva, judetul Tulcea pe malul lacului Razim , pe capul Dolojman. In antichitate cetatea Argamum a aparut cu numele de Orgame ca fiind prima asezare atestata de un izvor scris (Hekataios Milesius) in prezent mai sunt doar cateva elemente componente ale cetatii si anume: o poarta, zidul de aparare, cateva strazi, basilici paleocrestine sau valuri de pamant.
Cetatea Argamum a fost infiintata de colonistii greci veniti din Asia Mica, catre mijlocul sec. VII pe ceea ce era anterior malul Marii Negre.
Falezele erodate ale Razelmului ofera un peisaj spectaculos si posibilitatea unor plimbari in circuit deasupra malului si pe langa apa. In 1965, ca urmare a unor sesizari privind intentia deschiderii unei cariere de piatra in perimetrul arheologic si a unei periegheze care a furnizat suficiente repere pentru estimarea cronologiei si tipologiei sitului, atrasa de posibilitatile de verificare a observatiilor de la Histria, pe care le oferea amplasamentul liber de constructii moderne de la Capul Dolojman, Maria Coja reia cercetarea acestuia.
Sapaturile arheologice realizate in perioada 1975-1999 au continuat redegajarea unor monumente identificate in cursul sapaturilor interbelice (Poarta de Vest, Poarta Mica si Poarta cu turn de pe latura de sud a fortificatiei romano-bizantine, bazilica ”mica”) si, in acelasi timp, au tins spre cercetarea zonelor din proximitatea acestora, in vederea conturarii unor insule caracteristice pentru anumite etape (greaca, romana, romano-bizantina) ale evolutiei locuirii in acest centru urban antic. Initierea programului de cercetare a necropolei tumulare de epoca greaca (1990) a prilejuit identificarea si investigarea unor ansambluri monumentale tipice pentru organizarea spatiului funerar in lumea greaca, reveland existenta unei lotizari de tip familial, a unei retele de alei si strazi care asigura accesul la unitatile acesteia; cu prilejul cercetarilor Citeste mai mult
